Ficatul gras sau steatoza este un termen care descrie acumularea de grăsime în ficat. Deși este normal ca ficatul să conțină grăsimi, în cazul ficatului gras mai mult de 10 % din greutatea ficatului este de grăsime.
Ficatul este al doilea cel mai mare organ din corp. Funcția ficatului este de a procesa tot ceea ce mâncăm sau bem și de a filtra orice substanțe nocive din sânge. Acest proces este întrerupt dacă este prea multă grăsime în ficat.
Există două tipuri principale ficat gras:
- Boala hepatică determinată de alcool
- Ficatul gras nonalcoolic
Deasemenea steatoza hepatică poate fi dobândită în timpul sarcinii.
FICATUL GRAS NONALCOOLIC
Ficatul gras nonalcoolic este termenul utilizat pentru o serie de afecțiuni cauzate de o acumulare de grăsime în ficat .De obicei este observată la persoanele care sunt supraponderale sau obeze.
Steatoza hepatică este o afecțiune comună, aproximativ 10 până la 20% din dintre persoanele din tările dezvoltate au prea multa grasime in ficat dar fără inflamația sau deteriorarea ficatului. Cele mai multe cazuri de ficat gras sunt depistate la persoanele cu vârsta cuprinsă intre 40 si 60 de ani.
Stadiul incipient al afecțiunii de obicei nu provoacă nici un rău, dar poate duce la leziuni hepatice grave, inclusiv ciroză, în cazul în care boala avansează. De asemenea, nivelul ridicat de grasimi in ficat se asociază cu o serie de afecțiuni precum: diabetul zaharat, infarctul miocardic si accidentul vascular cerebral.
În general ficatul gras este o condiție reversibilă care poate fi rezolvată prin modificări ale dietei și stilului de viață.
Etapele ficatului gras nonalcoolic
Afecțiunea se dezvoltă în patru etape principale.
Cei mai mulți oameni dezvoltă doar prima etapă. Într-un număr mic de cazuri și dacă nu este diagnosticată si tratată, duce la leziuni hepatice severe.
Principalele etape ale ficatului gras sunt:
- ficat gras simplu (steatoză) – acumularea de grasime in celulele hepatice, fără inflamație si leziuni, de obicei depistată cu ocazia unor investigații de rutină,
- steatohepatita non-alcoolice – o formă mai gravăm în care a re loc o inflamație la nivelul ficatului,
- fibroza – în cazul în care inflamatia persistentă determină apariția țesutului cicatriceal; în acest stadiu ficatul este încă în măsură să funcționeze în mod normal,
- ciroza – etapa cea mai severă, care apare după ani de inflamație, situație în care ficatul se micșorează și devine plin de cicatrici; acest prejudiciu este permanent și poate duce la insuficienţă hepatică (în cazul în care ficatul nu mai funcționează corect); tot in acest stadiu crește riscul apariției cancerului hepatic.
Poate dura ani de zile pentru fibroza sau ciroza să se dezvolte. Este important să se ia măsuri din timp pentru a împiedica progresia bolii.
Cauzele ficatului gras nonalcoolic
Factorii de risc comuni cunoscuți sunt obezitatea, lipsa de exerciții fizice, rezistența la insulină, precum și alte caracteristici ale sindromului metabolic (de asemenea, cunoscut sub numele de sindromul X). Persoanele cele mai expuse riscului sunt cele care:
- sunt supraponderali sau obezi,
- au o dietă dezechilibrată,
- fac puțin sau deloc exercițiu fizic,
- fumează,
- au rezistență la insulină,
- au diabet zaharat de tip 2,
- au hipertensiune arterială,
- au hiperlipidemie (prea mult colesterol si trigliceride in sange),
- au ovare polichistice,
- au hepatita B
- au hepatita C
- iau anumite medicamente prescrise pentru alte condiții.
Sindromul metabolic este definit prin prezența anumitor condiții asociațe cu un risc crescut de boli cardiovasculare; acestea includ rezistența la insulină, diabet zaharat de tip 2, hipertensiune arteriala, trigliceride ridicate, colesterol HDL scăzut și o circumferinta taliei crescută (peste 102 cm la bărbați și la femei 88cm).
Pierderea in greutate foarte rapida poate duce, de asemenea, la depozitarea de grăsime în ficat. Se crede că acest lucru poate rezulta din eliberarea bruscă, masivă a acizilor grași liberi în fluxul sanguin după descompunerea grăsimii stocate în celulele adipoase. Acest lucru se poate produce, uneori, după o intervenție chirurgicală pentru a reduce obezitatea, cum ar fi un bypass-ul gastric.
Mai rar, ficault gras poate fi asociat cu alte cauze, cum ar fi afectiuni rare genetice, condiții de repaus alimentar prelungit, unele tratamente medicamentoase, nutriție parenterală totală (hrănire intravenoasă), ovare polichistice și hepatita B și C.
Cauza exactă a progresiei de la steatoza hepatică la steatohepatită nonalcoolică, fibroză si ciroza este încă necunoscută.
Ficatul gras si obezitatea
Nu toți cei care sunt supraponderali sau obezi va dezvolta un ficat gras și nu oricine are un ficat gras este supraponderal. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor cu ficat gras sunt supraponderale. Calculul IMC (indice de masa corporală) este acum metoda acceptata pentru a vedea dacă aveți o greutate normală, sunteți supraponderali sau obezi. Formula IMC este simplă: greutatea împărțită la înălțimea la pătrat.
Interpretarea IMC:
- mai puţin 18,5: subponderal,
- între 18,5 si 25: normoponderal,
- între 25 şi 30: supraponderal,
- între 30 si 35: obezitate gr I,
- între 35 si 40: obezitate gr II,
- mai mult de 40: obezitate morbidă.
Obezitatea poate fi, de asemenea, definită în funcție de distribuția grăsimii în corp, fie grăsime subcutanată (grăsime sub piele) sau grăsime viscerală (grăsime intra-abdominale). Creșterea țesutului adipos visceral este mai mult asociată cu ficatul gras.
Femeile au o proporție mai mare de grasime corporala (aproximativ o cincime din greutatea lor corporală) decât bărbații. Cu toate acestea, bărbaţii au de obicei mai multa grasime viscerala decat femeile. Dacă aveți forma corpului in formă de ‚măr’ si nu de ‚pară’ veţi avea mai multa grasime viscerală, cauzand o eliberare mare de acizi grași în circulația sângelui. O eliberare continuă ridicat de acizi grași poate provoca rezistenta la insulina si alte complicatii metabolice.
La bărbaţi obezitatea abdominală cu risc scăzut este definită ca circumferinţă a taliei mai puţin de 94cm, iar obezitatea abdominală cu risc ridicat este definită ca circumferinţa taliei mai mare de 102 cm. La femei, valorile echivalente sunt o circumferinţă a taliei mai mică decât 80 cm, respectiv mai mare de 88 cm.
Simptomele ficatului gras
În stadiile incipiente ficatulgras nu prezintă simptome.
Ocazional, persoanele cu steatohepatită sau fibroză (stadii mai avansate ale bolii) pot prezenta:
- o durere surdă sau dureri în partea dreaptă sus a abdomenului ,
- oboseală,
- scădere în greutate inexplicabilă,
- slăbiciune.
În cazul în care se dezvoltă ciroza (etapa cea mai avansată), apar semne mult mai severe ale bolii cum ar fi:
- icterul (colorarea în galben a pielii și a albului ochilor) ,
- mâncărimi ale pielii, umflarea picioarelor sau a abdomenului,
- stări confuzionale.
Diagnosticul ficatului gras
teste de laborator efectuarea testelor funcţionale hepatice poate atrage atenţia asupra acestei afecţiuni; deasemea trebuiesc excluse ate boli hepatice tot cu ajutorul testeor de laborator,
- ecografia abdominala,
- tomografia computerizată (CT),
- rezonamţa magnetică nucleară (RMN).
Pentru evaluarea gradului fibrozei hepatice, se pot folosi teste neinvazive ca Fibroscan sau Fibrotest. În anumite situaţii poate fi indicată efectuarea unei biopsii hepatice.
Tratamentul ficatului gras
Cei mai mulți oameni cu ficat fras nu vor dezvolta probleme serioase, dar daca sunteţi diagnosticat cu această afecţiune trebuie să luaţi anumite masuri pentru ca boala să nu evoluze.
Nu există în prezent nici un medicament specific pentru NAFLD, dar alegând un stil de viață sănătos poate ajuta; deasemenea tratamentul poate fi recomandat pentru afeţiunile asociate (tensiune arteriala ridicata, diabet si colesterol).
Dieta sănătoasă si stilul de viaţă
Adoptarea unui stil de viață sănătos este principala cale de gestionare a ficatului gras. Iată câteva măsuri:
- scăderea in greutate în greutate – ar trebui ţintit către un IMC între 18.5- 25; utilizați calculatorul BMI pentru a lucra IMC; scăderea în greutate cu mai mult de 10% din greutate poate elimina unele grăsimi din ficat şi ameliora steatohepatita,atunci câand aceasta există.
- dieta sănătoasă – incearcaţi să aveţi o dieta echilibrata bogată in fructe, legume, proteine si hidrati de carbon, dar saracă in grasimi, zahar si sare; deasemenea reduceţi cantitatea de mâncare.
- faceţi exercţiu fizic in mod regulat – încercaţi să afectuaţi 30 de minute de activitate fizică de intensitate moderată cum ar fi: mersul pe jos sau cu bicicleta. Toate tipurile de exercitii pot ajuta la ameliorarea afecţiunii, chiar dacă nu pierdeţi în greutate
- renunțaţi la fumat –întreruperea fumatului poate reducer riscul unor afecţiuni cum ar fi infarctul miocardic si accidenult vascular cerebral
- evitaţi consumul de alcool.
Medicamente
În prezent nu există nici un medicament care poate trata ficatul gras, dar diferite medicamente pot fi utile în gestionarea problemelor asociate. De exemplu, medicul poate recomanda medicamente pentru tratarea hipertensiunii arteriale, hipercolesterolemiei, diabetului zaharat de tip 2.
