Bolile inflamatorii intestinale (BII) , care includ boala Crohn şi rectocolita ulcerohemoragică, afectează peste 10.000 de români, dintre care majoritatea sunt diagnosticați înainte de 35 de ani.
Acestea afecțiuni sunt cronice, pot fi tratate de-a lungul vieții, dar nu vindecate. BII afectează în mod semnificativ calitatea vieţii.
Boala Crohn şi colita ulceroasă sunt boli care provoacă inflamaţia cronică şi leziuni la nivelul tractului gastro-intestinal.
Tractul gastro-intestinal este responsabil pentru digestia alimentelor, absorbția nutrienților și eliminarea deșeurilor. Inflamaţia afectează capacitatea tubului digestiv de a funcționa în mod corespunzător, ceea ce duce la simptome, cum ar fi diaree persistentă, dureri abdominale, sângerare rectală, pierdere în greutate şi oboseală.
În timp ce inflamația apare în atât boala Crohn şi în rectocolita ulceroasă, există diferențe importante între cele două boli.
Boala Crohn
Boala Crohn poate afecta orice parte a tractului gastro-intestinal, de la esofag la anus. Ea afectează cel mai frecvent partea terminală a intestinului subțire (ileon). Boala Crohn afectează anumite zone ale tractului gastro-intestinal pe sărite, lăsând porțiuni ale intestinului complet neatinse. În boală lui Crohn, inflamația se poate extinde prin întreaga grosime a peretelui intestinal.
Rectocolita ulcerativă
Rectocolita ulcerativă este limitată la intestinul gros (colon) și rect. Inflamația se produce numai la nivelul primului strat al intestinului gros( mucoasa) . De obicei, debutează de la nivelul rectului şi părții terminale a colonului, dar poate cuprinde întregul colon.
Colita nedeterminată
La unele persoane este dificil să se stabilească dacă au boală Crohn sau rectocolită . În aceste cazuri rare , oamenii sunt diagnosticați cu colită nedeterminată.
Colita ulcerativă a fost descrisă pentru prima dată în 1875 de către doi medici englezi, Wilks şi Moxon, care au difernțiat această afecțiune de bolile diareice cauzate de agenți infecțioși.
Boala Crohn a fost descrisă pentru prima dată în 1932 de trei medici – Burrill Crohn, Leon Ginzberg și Gordon D. Oppenheimer. La momentul respectiv, orice boală a intestinului subțire era considerată a fi tuberculoza intestinală. Acești medici au colectat date de la 14 pacienți cu simptome de crampe abdominale, diaree, febră, și scădere în greutate, care a arătat că simptomele nu au fost rezultatul tuberculozei sau oricărei alte boali cunoscute. Ei au descris o nouă entitate a bolii, care a fost în primul rând numit ileita regională, iar mai târziu, boala lui Crohn. De atunci progresele științifice majore, în special în domeniile geneticii, imunologie, microbiologie şi, au condus la o mai bună înțelegere a mecanismelor subiacente implicate în BII, rezultând dezvoltarea unor tratamente din ce în ce mai eficiente.
Cauzele bolilor inflamatorii
Cauza exactă a BII nu este înțeleasă în întregime, este cunoscut faptul că sunt implicați factorii gentici, sistemul imunitar și factorii de mediu.
De obicei sistemul imunitar ataca de și îndepărtează microorganismele străine cum ar fi bacterii, virusuri, fungi. La persoanele cu BII, sistemul imunitar dezvoltă un răspuns inadecvat la nivelul tractului intestinal, ducând la inflamații.
Această reacţie anormală a sistemului imunitar apare la persoanele care au moștenit gene care le fac sensibile pentru BII . Factori de mediu neidentificați servesc ca factori „declanșatori” care iniţiază răspunsul imun indecvat la nivelul intestinului.
Simptomele bolilor inflamatorii
Pe măsură ce mucoasa intestinului devine inflamată şi ulcerată, ea își pierde capacitatea sa de a procesa în mod adecvat produsele alimentare sau a absorbi apa, rezultând scaune moi (diaree) și , în cazuri severe pierdere în greutate.
Majoritatea oamenilor cu boala Crohn sau colita ulceroasă prezintă dureri abdominale de tip colicativ.
Inflamația poate provoca leziuni mici (ulcerații) sau mai mari (ulcere). Aceste leziuni se extind pe suprafețe mari ale mucoasei intestinale și pot sângera, rezultând scaune amestecate cu sânge. Pierderea de sânge poate duce în cele din urmă la anemie.
Simptomele de BII variază de la persoană la persoană, la aceeași persoană se poate modifica în timp și poate varia de la ușoară până la severă.
Persoanele cu BII adesea trec prin perioade când boala este în remisiune (adică nu prezintă simptome sau simptomele sunt ușoare) și perioade când boala este activă (prezintă simptome accentuate), perioade ce alternează între ele.
Simptome intestinale:
- Diaree,
- Durere abdominală,
- Sângerare la scaun,
- Tenesme rectale (senzația de a merge la toaletă urgent),
- Senzația de evacuare incompletă.
Simptome generale:
- Febră,
- Inapetență,
- Pierdere în greutate,
- Astenie fizică,
- Transpirații nocturne,
- Dereglări menstruale.
Odată ce BII a fost diagnosticată , simptomele pot să fie gestionate în mod eficient. Cu toate acestea, boala Crohn şi colita ulcerativă sunt boli cronice și pe parcursul evoluției bolii simptomele pot recidiva și se pot dezvolta complicații.
Complicațiile BII
Pe lângă semnele și simptomele BII descrise, unii oameni dezvolta complicații care ar putea necesita îngrijire medicală de urgență.
Complicațiile colitei ulcerative includ:
- Diaree severă, persistentă, sângerare rectală, durere intensă,
- Perforația intestinului,
- Megacolonul toxic – inflamațieseveră care conduce la diatarea colonului și fenomene de sepsis.
Complicațiile bolii Crohn includ:
- Fistule – ulcerele și fisurile de a nivelul peretelui intestinal se pot extinde creând comunicări intre intestin şi alte organe sau între intestin și tegument,
- Stricturi – sau îngustări ale lumenului intestinal pe o anumită porține de intestin, cauzată de țesut de inflamație și cicatriceal; aceste stricturi pot determina ocluzie intestinală,
- abcesul – o colecție de puroi, care se poate dezvolta în abdomen, pelvis, sau în jurul zonei anale,
- perforația intestinală,
- malabsorbția (nutrienților, vitaminelor, mineralelor) și malnutriția.
Complicațiile extraintestinale
Nu toate complicațiile BII sunt limitate la tractul gastrointestinal. Din motive care nu sunt înțelese în totalitate, unii oameni dezvolta simptome care sunt legate de boală, dar afectează alte părți ale corpului.
Cele mai frecvente dintre aceste complicații afectează pielea și oasele.
Aceste complicații extraintestinale pot să apară la nivelul:
- ochilor (roșeață, durere și mâncărime),
- gurii (răni),
- articulațiilor (umflare și durere),
- pielei (umflături de licitație, ulceraţii dureroase și alte răni / erupții cutanate),
- oaselor (osteoporoză),
- rinichilor (afectarea funcţiei renale, calculi),
- ficatului (colangita sclerozantă primară hepatita și ciroză) – apar rar.
Factori de risc
Factori genetici
Dovezi științifice indică în mod clar rolul eredității în BII . Studiile au arătat că 5 % până la 20 % din persoanele afectate au o rudă de gradul I care prezintă boala. Copiii părinților cu BII au un risc mai mare de a dezvota boala. Riscul este mai mare pentru boala Crohn decât pentru colita ulcerativă . Riscul este de asemenea, în mod substanțial mai mare atunci când ambii părinți au BII .
Se cunosc mai multe gene implicate în patogeneza BII, care cresc riscul de a dobândi boala. Dacă un individ prezintă genele de susceptibilitate nu înseamnă că neapărat va dezvolta boala.
În timp ce testarea genetică este posibilă, ea nu este, în prezent, o parte a procesului de diagnostic al BII. Asta pentru că, mulți oameni care poartă aceste gene nu vor avea BII. Testarea genetică poate identifica un potențial risc pentru BII la un anumit individ , dar nu poate prezice dacă acesta va face boala.
Factorii de mediu
Factorii de mediu care declanşează BII nu sunt cunoscuți , dar mai mulți factori de risc potențiali au fost studiați:
- fumatul: fumătorii activi au un risc de două ori mai mare de a dezvota boala Crohn decât nefumătorii. Surprinzător , riscul de a dezvolta colita ulceroasă este scăzut la pacienții fumători, dar numeroasele efecte negative depășesc benificiul;
- antibioticele: pot creşte riscul pentru BII;
- medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (aspirină, ibuprofen, naproxen) pot crește riscul dea dezvolta BII şi pot determina acutizări ale bolii la pacienții cunoscuți;
- apendicita: copiii care au avut o operație de apendicectomie sunt mai puțin probabil pentru a dezvolta colita ulcerativă , dar mai predispuși pentru boala Crohn;
- dieta: BII nu este declanșată de animite alimente, dar anumite alimente pot agrava simptomele.
TRATAMENT
Scopul tratamentului este obținerea remisiunii, menținerea remisiunii și îmbunătățirea calității vieții.
Nu există nici un regim standard pentru gestionarea tuturor cazurilor de BII. Tratamentul trebuie individualizat în funcție de:
- severitatea bolii,
- localizarea anatomică a bolii,
- răspunsul anterior la medicamente,
- efectele secundare ale medicamentelor,
- comorbidități (alte boli pe care persoana le are).
Tratamentul medical
Există cinci categorii principale de medicamente folosite pentru a trata BII:
- aminosalicilați: Acestea sunt compuși antiinflamatori care conţin acidul 5- aminosalicilic ( 5- AŞA ) ; exemple sunt sulfasalazină, mesalazină; aceste medicamente ( administrat oral sau rectal ) acționează pentru a reduce inflamația la nivelul peretelui intestinului ; ele sunt utilizate în principal pentru a trata colita ulcerativă , atât pentru a reduce simptomele cât ș pentru a menţine remisiunea , dar nu sunt fel de eficace în tratarea bolii Crohn ;
- corticosteroizi: aceste medicamente , care includ prednison , prednisolon , și budesonid, cotrolează răspunsul imun inadecvat al persoanei; sunt eficiente pentru controlul pe termen scurt al reactivărilor și nu sunt recomandați în utilizarea pe termen lung, datorită efectelor secundare ale acestora , care pot include infecții , demineralizări osoase , creștere în greutate , cataractă , fragilitatea pielii, tulburări de somn, modificări ale dispoziției;
- imunomodulatori: această clasă de medicamente modifică activitatea sistemului imunitar, pentru a împiedica dezvoltarea inflamației ; exemplele includ: azatioprină, 6 – mercaptopurina ( 6 – MP ) și metotrexat; aceste medicamente sunt utilizate în general pentru menținerea remisiunii la persoanele care nu au răspuns la alte medicamente sau care au răspuns doar la steroizi;
- antibiotice: antibiotice precum ciprofloxacin și metronidazol au un beneficiu modest pentru persoanele cu boala Crohn colonică sau perianală; acestea pot fi utilizate de infecții , cum ar fi abcesele;
- terapii biologice: acestea sunt cele mai recente tratamente dezvoltate pentru BII; terapiile biologice sunt indicate pentru persoanele cu boală moderat- severă, care nu au răspuns la tratamentele convenținale; exemple includ adalimumab, certolizumab pegol, golimumabului, infliximab, natalizumab.
Tratamentul chirurgical
Medicamentele nu pot controla în mod adecvat simptomele pentru toate persoanele cu IBD și de multe ori apar complicații care necesită o intervenție chirurgicală .
După 30 de ani de boală, până la o treime din persoanele cu colita ulcerativă necesită o intervenție chirurgicală. Intervenția constă în îndepărtarea rectului și întregului colon atunci când boala nu poate fi controlată medicamentos și simptomele sunt severe.
Aproximativ 70% dintre persoanele cu boala Crohn vor necesita o intervenție chirurgicală de-a lungul vieții. Diferite tipuri de proceduri chirurgicale pot fi efectuate pentru boala Crohn în funcție de indicația operatorie, severitatea și localizarea bolii.
La aproximativ 30 % dintre pacienții care au o intervenție chirurgicală pentru Crohn simptomele reapar în trei ani de a operație iar aproximativ 60 % dintre ei au o recurență a bolii la 10 ani.
Riscul de alte boli
Pacienţii IBD au un risc uşor mai mare pentru alte boli cum ar fi cancerul de colon, tromboze venoase și colangita sclerozantă primitivă.
Risc pentru cancer
Persoanele cu boala Crohn sau rectocolită au un risc mai mare pentru cancerul colorectal decât populaţie generală. Riscul este mic în primii 10 ani ai bolii și crește după această perioadă. Dasemenea, riscul crește la pacienții cu forme severe de boală.
O analiză a tuturor studiilor publicate arată că aproximativ 18% dintre persoanele cu BII pot dezvolta cancerul colorectal, în 30 de ani de la diagnostic.
Din cauza acestui risc crescut, persoanele cu BII trebuie să efectueze colonoscopii repetate ( la interval de 2 ani, după primii 8 ani de boală).
Utilizarea anumitor medicamente pentru BII poate creşte riscul de limfom (cancer de sânge, care își are originea în sistemul limfatic). Unele studii arată o rată de două ori mai crescută pentru limfom la pacienții care primesc terpie imunomodulatoare sau biologică; deși poate părea alarmant acest lucru este puțin probabil, riscul global este foarte scăzut; mai puțin de 1% dintre pacienţii care au luat aceste medicamente vor dezvolta limfom.
Riscul de tromboze
Persoanele cu BII au un risc de aproximativ de trei ori mai mare decât populația generală pentru a dezvolta tromboză venoasă profundă ( cheaguri de sânge care se formează în venele profunde de obicei de la nivelul membrelor ) sau embolie pulmonară ( cheaguri de sânge care blochează artera pulmonară ) .
Pacienții spitalizați au risc și mai mare. Tratamentul anticoagulant poate reduce acest risc.
Risc pentru colangita scerozantă primitivă
Aceasta este o formă de inflamaţie severă care se dezvoltă la nivelul canalelor biliare din ficat . Aproximativ trei sferturi dintre pacinții cu colangită sclerozantă primitivă au BII .
Apare mai frecvent la persoanele cu colită ulcerativă decât la cei cu
Boala Crohn și afectează bărbaţii mai mult decât femeile.
Aproximativ 5% dintre pacienţii cu colită ulcerativă (cei cu boala extinsă) şi un procent dintre pacienții cu boala Crohn dezvolta această afecțiune .
Cauza nu este cunoscută și nu există medicație eficientă pentru această afecțiune .
Simptomele includ icter, greață, pierderea în greutate, prurit.
