Boala diverticulară este extrem de comună. Boala diverticulară este adesea descrisă ca o boală a ţărilor vestice, deoarece ratele sunt ridicate în Europa și America de Nord şi căzută în țările africane și asiatice. Între o treime și jumătate din populația din Europa de Vest și America de Nord vor avea diverticuli pe colon în timpul vieţii lor.
Probabilitatea de a avea această boală creşte pe măsură ce îmbătrânim . Mai puțin de o persoană din 20 are diverticuli înainte de vârsta de 40 de ani, la 60 de ani aproximativ un sfert din populaţie prezintă aceasta afecţiune , iar la 85 de ani procentul se ridica la 60 – 70 %.
Cele mai multe persoane cu diverticuli nu prezintă nici un simptom sau complicaţie, 3 din 4 persoane prezintă aceasta afecţiune fără să ştie. Este adevărat că la unele persoane pot apare şi complicaţii.
Ce este boala diverticulară?
Diverticul este un termen latin însemnând ramură, pungă, buzunar.
Atunci când astfel de buzunare apar pe peretele exterior al intestinului gros (colon) numim această boală diverticulară. Poate fi greu a înţelege cum apar aceste pungi , dar încercați să vă imaginați intestinul gros ca fiind similar cu o anvelopă de bicicletă cu un strat interior moale şi unul exterior dur. Dacă se realizează un orificiu în tubul extern, stratul interior iese afară prin gaură. Ca anvelopa , intestinul nostru are un strat moale, flexibil înconjurat de un tub dur exterior de mușchi. Dacă există o slăbiciune la nivelul stratului muscular, stratul interior poate împinge prin acesta formând o pungă pe care o numim o diverticul.
Termenii medicali utilizaţi pentru această afecţiune:
- boala diverticulară este un termen utilizat în principal pentru persoanele care dezvoltă simptome ,
- diverticuloza este un termen utilizat pentru persoanele care prezintă diverticuli dar nu au simptome,
- diverticulita reprezintă condiţia care apare atunci când unul sau mai mulţi diverticuli se inflamează.
Diverticulii se dezvolta cel mai des la nivelul colonului descendent şi sigmoid (pe porţiunile terminale ale intestinului gros), dar pot apărea din când în când şi la nivelul intestinului subţire, duodenului. Aici ne vom îndrepta atenţia asupra diverticulilor colonici.
Simptomele diverticulozei
Simptomele bolii diverticulara şi diverticulita includ dureri abdominale, balonare şi o modficicare a tranzitului intestinal.
Diverticuloza
Diverticulii, în general nu prezintă simptome şi sunt descoperiţi în timpul unei colonoscopii sau tomografii.
Boala diverticulară
- durerea intermitentă la nivelul abdomenului inferior, de obicei în flancul stâng, apărută după masă său scurt timp după aceea,
- modificarea tranzitului intestinal, cum ar fi constipație sau diaree, sau alternanţa constipaţie/diaree,
- balonare,
- emisia de scaune cu sânge.
Diverticulită
- durerea constantă și severă situată la nivelul abdomenului inferior şi flancului stâng, care se dezvoltă pe parcursul a 24 – 48 de ore,
- febră,
- astenie fizică,
- greţuri, vărsături.
Cauzele diverticulozei
Cauza exactă a bolii diverticulare nu este cunoscută, dar se asociază cu dieta săracă în fibre alimentare.
În prezent nu există dovezi clinice care să demonstreze pe deplin legătura dintre fibre și diverticuil. Cu toate acestea, boala diverticulară şi diverticulita sunt mult mai frecvente în țările occidentale, unde oameni nu mănâncă suficiente fibre.
Boala diverticulară
Doar o persoană din patru cu diverticuli continuă prezintă simptome de boală diverticură. Simptomele sunt foarte asemănătoare cu sindromul colonului iritabil și se pot suprapune.
Factorii care cresc riscul de a dezvolta boala diverticulară includ:
- fumatul,
- greutatea crescută,
- antecedente de constipație,
- utilizarea de medicamente antiinflamatoare nonsteroidiene (AINS) analgezice, cum ar fi ibuprofen sau naproxen,
- existenţa unei rude apropiate cu boala diverticulară.
Diverticulita
Diverticulita este cauzată de o infecţie a unuia sau mai multor diverticuli.
Atunci materiile fecale sau alimentele nedigerate rămân blocate în diverticuli, acest lucru oferă bacteriilor şansa de a se multiplica și răspândi, declanșând o infecția diverticulilor.
Diagnosticul diverticulozei
Boala diverticulară poate fi dificil de diagnosticat clinic, deoarece există alte afecţiuni care determină simptome similare, cum ar fi sindromul de intestin iritabil.
Analize de laborator
Ca un prim pas, medicul vă poate recomanda teste de sânge pentru a exclude alte boli, cum ar fi boala celiacă (o afecțiune cauzată de un răspuns imun anormal la gluten) sau cancerul de colon.
Investigaţii
Diverticuloza este diagnosticată prin una dintre următoarele investigaţii:
- clisma cu bariu : acestă investigaţie cu raze X implică efectuarea unei clisme cu un material radioopac ( sulfatul de bariu ) . Imaginea captată ulterior evidenţiază conturul colonului şi poate identifica diverticuli , polipi mari sau tumori ;
- colonoscopia : acestă procedură foloseşte un tub subţire, flexibil, care are la capăt o lumină şi o cameră în miniatură pentru a prelua imagini din interiorul colonului. Diverticulii precum și polipi sau alte anomalii pot fi observate cu acest instrument .
- Tomografia computerizată a abdomenului: o scanare CT foloseşte raze X şi un computer pentru a crea imagini detaliate din interiorul corpului; de obicei această procedură nu se indică pentru identificarea diverticulilor, dar, diverticulii se pot vedea atunci când tomografia se efectuează pentru alte motive.
- Colonoscopia virtuală este indicată atunci când colonoscopia convenţională nu se poate efectua; această tehnică foloseşte computer tomograful pentru a prelua imagini transversale ale abdomenului care vor fi analizate uterior. Este necesară aceeaşi pregătire a pacientului ca la colonoscopie şi introducerea aerului în intestin cu ajutorul unui mic tub plasat în rect.
Diverticulita
În cazul în care simptomele sunt severe, este necesară spitazerea pentru analize de sânge și investigații. Acest lucru este necesar pentru a exclude conplicaţiile diverticulitei sau alte afecţiuni.
- Analize de sânge pentru decelarea unei posibie infecţii,
- Ecografie abdominală este utilă pentru evidenţierea diverticulilor inflamaţi sau posibilelor colecţii intraabdominale,
- Tomografia computerizată este astăzi utilizată pentru diagnosticul diverticulotei mai ales pentru evidenţirrea complicaţiilor grave (perforaţie sau abces).
Tratamentul bolii diverticulare
Tratamentul bolii diverticulare şi diverticulitei depind de cât de severe sunt simptomele.
Boala diverticulară
Cele mai multe cazuri de boală diverticulară pot fi tratate la domiciliu.
Se folosesc analgezice, altele decât antiinfamatoriile nonsteroidiene pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor.
O dietă bogată în fibre poate ajuta inițial pentru a controla simptomele. Unii oameni vor observa o îmbunătățire după câteva zile, deși poate dura mai mult pentru amelirarea simptomelor.
Dacă aveți constipație, vi se poate administra un laxativ de volum, deasemenea trebuie să consumaţi multe lichide.
Tratamentul hemoragiei diverticulare severe necesită spitalizare pentru corectarea pierderilor şi oprirea hemoragiei.
Diverticulita
Forma uşoară poate fi adesea tratată la domiciliu. Medicul vă poate prescrie antibiotice şi medicamente ce calmează durerea. Deasemenea aveţi nevoie de o dietă hidrică pentru a permite intestinul să se recupereze.
Simptomele severe necesită spitalizare, mai ales în cazul în care:
- Prezentaţi durere intensă, ce nu poate fi controlată cu medicamente
- sunteți în imposibilitatea de a bea suficiente lichide pentru a vă menţine hidratat,
- stare generală este alterată.
